Într-o nouă săptămînă în care spectrul războiului mondial ne sperie mai mult prin scumpiri decît prin bombardamente, subiectele de polemici naționale și locale ne-au amintit cît de levantine sunt preocupările unei populații pentru care gradul de umplere al sacoșei este un adevărat barometru al fericirii.
de a permite trupelor americane să folosească bazele militare din România în scop defensiv ar fi trebuit să fie un moment de claritate strategică și consens politic. În fond, vorbim despre un gest firesc într-o țară membră , aflată pe flancul estic al alianței și vecină cu un război care continuă să redefinească securitatea regiunii. Și, totuși, dezbaterea internă, în afară de faptul că ne-a demonstrat că în afară de fotbal, agricultură și COVID 19 avem o țară plină de specialiști în geostrategie militară, a reușit din nou să transforme o chestiune de securitate într-un episod recurent al spectacolului politic. Chiar dacă atunci cînd am fost întrebat dacă regret faptul că mandatul meu de parlamentar a fost unic am răspuns fără să ezit că nu, am avut curiozitatea să urmăresc în direct, integral, ședința plenului reunit al Parlamentului, convocat să ratifice sau să infirme decizia CSAT.
Ipocrizia celor de la AUR, partidul rumînilor verzi condus de George Simion, a fost probabil cel mai vizibil element al zilei. Formațiunea care își declară frecvent admirația pentru Donald Trump, ai cărui membri au bătut aiurea drumul peste Ocean pentru a fi primiți mai neutru decît un grup de elevi de clasa a patra aflați în excursie cu școala, ajunge, în mod paradoxal, să voteze împotriva unei decizii care întărește tocmai prezența americană în România. Este același partid al cărui lider a clamat ca pe o mare victorie oprirea programului Visa Waiver pentru români, sugerând că vina aparține Guvernului și establishmentului politic. Nu mai pomenesc de faptul că acum, unii, din reflex anti UE și NATO simpatizează cu Iranul cel bombardat de SUA și Israel. Da, Israel, care în discursul majorității conspiraționiștilor invalizi mental, mesmerizați de geniul cu nădragi roșii, este sursa tuturor relelor lumii. Oricum, toată această gloată cu o mie de guri și doar jumătate de creier nu s-a remarcat niciodată prin logică și performanțe scolastice, așa că nu e nimic de mirare.
La aceasta s-a adăugat și spectacolul lamentabil din Parlament: fluiere, vuvuzele și o atmosferă mai apropiată de galerie decât de o instituție fundamentală a democrației. Nu este doar o chestiune de stil politic, ci una de respect instituțional. A fost, din nou, demonstrată zicala care spune că dacă pui un bufon pe tron nu devine el rege, ci palatul circ. Uite așa s-a transformat sala de plen în galerie. Oricum, cei aproape o sută de parlamentari suveraniști au fost mai mulți decît la unele demonstrații anunțate pe Tik Tok, unde trebuiau să reintre în posesia țărișoarei lor dacice și a turului pierdut.
Dacă pe undeva mai aveam o ușoară umbră de regret sau nostalgie după fotoliul pierdut, grobianismul de stadion al celor aduși acolo de Simion, Șoșoacă și Anomalia Gavrilă m-a făcut să apreciez plenar și definitiv liniștea tihnită a propriei mele sufragerii.
Mutîndu-mi privirea de la tribulațiile parlamentare am observat că, și la noi, la Suceava, conflictul politic începe să semene tot mai mult cu un mic „Război al celor două roze” , în care orgoliile personale, disciplina de partid și simbolurile publice se amestecă într-o poveste care depășește cu mult o simplă dispută urbanistică. Decizia primarului Vasile Rîmbu de a demola terasa de la Taco Loco, afacere deținută de secretarul executiv PSD, la doar o zi după suspendarea sa din , mi-a reamintit că aici, la noi, în lipsa flintelor, ciobanii lui Ștefan plecau la război cu toporul și ghioaga. Sau cu buldozerul.
Respectarea legii este, fără îndoială, un postulat într-o administrație locală a unei urbe care se pretinde a fi cît de cît bine condusă. Dacă o construcție a depășit cadrul autorizației sau a ocupat ilegal domeniul public, intervenția autorităților este justificată. Problema nu este principiul, ci ostentativitatea momentului . Sincronizarea perfectă dintre sancțiunea de partid și intervenția administrativă a fost atât de vizibilă încât gestul a semănat mai degrabă cu un cap de porc aruncat prin geam într-un film cu mafioți.
În mijlocul conflictului a intervenit și purtătorul de cuvânt al Primăriei, elegantul domn Covașă , fost vicepreședinte al , astăzi parte din echipa Rîmbu. Printr-o serie de declarații cu subtext, Covașă a sugerat că liderul PSD Suceava, Gheorghe Șoldan , ar avea preocupări mai degrabă legate de activități recreativ-pecuniare decât de bunăstarea județului, ca represalii la excluderea din PSD a primarului. Secretul lui Polichinelle a fost dat în vileag. Odată instalat în funcție, primarului Rîmbu îi pasă de PSD cum îi pasă paznicului de noapte de la mall de rezultatul meciului de cricket dintre India și Pakistan.
Există, însă, și o altă dimensiune a poveștii, una care nu a fost atinsă prea mult în presă. Dacă terasa era într-adevăr ilegală sau depășea autorizația inițială, atunci întrebarea firească nu este doar de ce a fost demolată acum, ci cine a permis ca ea să existe pînă acum . Primăria are toate instrumentele administrative pentru a afla cine a semnat autorizațiile, cine a avizat proiectul și cine a închis ochii atunci când construcția a depășit limitele legale. Aplicarea legii devine cu adevărat credibilă abia atunci când responsabilitatea nu se oprește la buldozer, ci ajunge și la semnăturile din dosare. Să vedem dacă pălitura de ghioagă se va opri la stîlpii terasei sau dacă administrația Rîmbu va băga hîrlețul și în haznaua administrativă. Și dacă tot pomeneam de activități recreative legale, pariez pe un Pepsi că nu se va întîmpla nimic în această direcție.
Din punct de vedere politic, miza rămâne deschisă. Gheorghe Șoldan, cu o lovitură de paloș și cvasi unanimitate în forul județean a demonstrat că este un adevărat jupân. Însă, așa cum spunea un personaj din Urzeala tronurilor, noaptea e lungă și plină de pericole. Există riscul ca această mișcare să îl coste o parte din electoratul urban care l-a votat pe Rîmbu în municipiul Suceava. În același timp, Vasile Rîmbu joacă rolul liderului local care își apără autonomia în fața aparatului de partid – o poziție care, în politica românească, se dovedește adesea mai profitabilă decât obediența oarbă a primarilor mufați la fondurile din programul de casă Anghel Saligny.
Și uite așa se conturează acest mic război al palatelor sucevene, din care doar unul mai are stindard floral trandafiriu: administrația contra partidului, legitimitatea votului contra autorității organizației. În tot acest context, partenerii de coaliție, PNL (că de USR în Suceava nu poate fi vorba), cred că privesc cu mare atenție și îngrijorare colegială evoluția situației murmurănd în barbă un descîntec tradițional de pace și înțelegere. Adică ”Întărîtă-i drace!”.
Iar dacă, cu ajutorul lui Dumnezeu, disputa PSD vs EX PSD va continua să se poarte prin demolări spectaculoase, insinuări și comunicate acide, s-ar putea ca adevăratul perdant să nu fie nici Rîmbu, nici Șoldan, ci chiar credibilitatea politică a întregii scene locale, incluzînd aici întreaga coaliție de guvernare. Pentru că atunci când politica devine spectacol, publicul începe, mai devreme sau mai târziu, să plece din sală. Și nu se vor îndrepta către operă sau teatru, ci spre crîșmă. Adică, acolo unde se bea, se scuipă și se poate da frîu liber tuturor frustrărilor politice, sociale sau personale, strînse în ani și ani. Viitor de AUR Bucovina are… Ptiu, drace !
Radu Ciornei
Doctor în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară, cu studii făcute în România și în Statele Unite ale Americii. Fost deputat USR de Suceava în mandatul 2020-2024.
Sursa: https://www.jupanu.ro/carte-film-si-tv/razboi-si-roze-40145