Daniel Apostol este expert în politici publice și prim-vicepreședinte ASPES. De asemenea, este director editorial la
”Subiectul ăsta e vechi. Știm foarte bine, mă întorc un pic în istoria recentă – industriașii Europei, de la declarația de la Anvers încoace, în fiecare săptămînă transmit semnale la Bruxelles că e nevoie de măsuri urgente pentru a reda o șansă de competitivitate economiei europene prinsă între două economii masive, China și Statele Unite, cu multe resurse și sugrumată de birocrația de la Bruxelles. Se încearcă, și au dat săptămîna trecută, a trecut Industrial Acceleration Act, așa se numește, Legea Accelerării Industriale, ca să-i fac o traducere mot mot, un pachet de măsuri europene care ar pune accentul pe industria, pe produsele autohtone europene, made in Europe, și cu o componentă verde, adică nu doar că e produs în Europa, din resurse europene, din materii prime europene și cu producție europeană, dar mai are și calitatea că producția se supune cerințelor de decarbonizare, reducerea gradului de poluare, așa cum țintește Comisia Europeană. Pe hîrtie sună foarte bine, sună extrem de promițător. Transpunerea în practică a acestor măsuri să o vedem, pentru că multe regulamente care trec prin legislativul și executivul european se dovedesc a fi un coșmar la implementarea lor în națiunile care fac parte din Uniunea Europeană.
De exemplu, fac o mică paranteză, o altă lege europeană, NZIA, Net Zero Industry Act, cea care propune să atingem zero emisii într-un interval de timp foarte scurt. Penalizează, practic, România pentru 150-160 de ani de producție de gaze naturale și țiției de care tot Europa s-a bucurat în acești ani, că resursele, materiile prime exploatate din subsolul românesc au alimentat și mașina de război germană în Al Doilea Război Mondial, și industria occidentală în perioada interbelică și imediat după, iar acum, doar pentru simplul fapt că sîntem mari producători, devenim și cei mai penalizați. Este greu să acceptăm să depozităm în subsolul României o cincime din dioxidul de carbon pe care îl emite întreaga Europă.
(Reducerea prețului la benzină și la motorină s-ar putea face foarte simplu scăzînd accizele, dar abia s-a croit bugetul). Cu chiu, cu vai, bugetul a fost pus în transparență, după ce a trecut prin negocieri grele în coaliție cu privire la construcția lui. Este evident că bugetul a fost construit pe niște premise care nu aveau cum să țină la momentul construcției sale de actualitatea ultimelor 11-12 zile Adică, cu un deficit bugetat țintă de 6,2%, pe o rată a inflației dată de economiști și de prognoze de o anumită valoare anuală. Dacă ne uităm numai la ce s-a întîmplat în 11 zile în Orientul Mijlociu, în Strîmtoarea Hormuz, în zona Golfului, ce impact are pe prețul țițeiului și al gazelor naturale, deci ce impact are pe energie, deci ce impact are pe întreaga economie, riscăm ca rata de creștere a prețurilor, adică inflația de anul ăsta, să fie, și o recunosc și oficialii, chiar și cei de la Banca Națională, să atingă niște cote neluate în calcul deloc. Ceea ce ar însemna că, slavă Domnului, avem un buget, îl trecem prin Parlament, să vedem că o să fie și votat, dar s-ar putea ca pe la jumătatea anului Parlamentul să-și pună mintea la contribuție și să începe să regîndească o rectificare bugetară pe care Guvernul să o calculeze pe date certe actualizate”.
Sursa: https://www.jupanu.ro/actualitate/pe-hirtie-suna-bine-40182