Și săptămîna trecută, suceveanul Florin Senciuc, stabilit în SUA de 25 ani, care lucrează la o firmă de distribuție de aparatură medicală, a făcut mii de mile/kilometri:
”În kilometri sînt în jur de 3.800-4.000 de kilometri. Nici măcar n-am ajuns la jumătatea drumului. Pentru că am început duminică, am zis ca un om serios care mă pretind a fi că nu plec de luni, ci plec de duminică de acasă, ca să evit aglomerația prin marile orașe, gen Atlanta. Și primul stop a fost Miami, unde am fost, evident, prezent luni. De fapt, luni seară am ajuns în Miami, după o primă noapte petrecută la sud de Atlanta, cînd mi-am îndeplinit obiectivul să nu prind aglomerația de dimineață cînd merge toată lumea, tot orașul la muncă. Deci am stat luni noapte în Miami, după aia am rezolvat treaba rapid acolo și am plecat spre coasta de vest, spre Pacific, de la Atlantic, evident. Și, da, 14 ore în fiecare zi, între 14 și 16 ore, acum depinde la ce oră plec dimineața. Din Miami am mers pînă în Mobile, Alabama. Din Mobile în Alabama am stat aseară în Texas, în Abbey Lane, că am vrut să trec de Dallas. Și uite că am plecat azi dimineață de acolo și sînt acum în Tucson, Arizona, la sud de Phoenix, unde mîine trebuie să mă opresc acolo.
(Ce lucruri ți-au atras atenția pe drum?) După ce am citit cîteva articole de-a lungul timpului, în Texas sînt faimoasele ranch-uri mari, mă rog, cînd zic mari mă refer la sute de hectare, cele foarte mari sînt deja de mii, zeci de mii de hectare, sînt imense. Și trecînd pe autostrada 20, care taie Texasul de la est la vest, am trecut la un moment dat prin mijlocul nimănui, acum pădurea de eoliene e ceva banal. Am mai vorbit despre ea și au dat drumul foarte mult în Texas la industria asta verde. Mi-au atras atenția ranch-urile astea mari pentru că au animale exotice. De exemplu, eu am văzut lame. Deci, lamele nu sînt animale care sînt specifice climatului nord-american, dar s-au adaptat și trăiesc aici. Și mai sînt antilopele din Africa. Am văzut, de exemplu, acum trei săptămîni, cînd am fost ultima dată aici. E vorba de Big Spring, un orășel lîngă autostrada E20. Și acum am acordat mai multă atenție pentru că am văzut, ți-am zis, antilopele astea africane, au coarnele așa întoarse, răsucite. Ei organizează un fel de safari la fermele respective. Te duci, plătești, cum avem noi la Romsilva la Suceava, avem urșii, știi, de o anumită categorie, vin turiștii străini care sînt pasionați de vînătoare, plătesc o taxă și mergi la vînătoare. Așa au și ei. Se vînează. Gard în gard era unul care avea tradițional. Avea vite. Acum depinde de specificul fiecăruia.
Un alt fapt extrem de interesant, și are legătură cu președintele Jimmy Carter din anii 70, președintele democrat Jimmy Carter, care a încercat la vremea respectivă să introducă sistemul metric, sistemul pe care îl are restul lumii, adică, în loc de mile, sistemul imperial, să aibă kilometri, iar în loc de galoane să aibă litri. Și a făcut experiența asta și, bineînțeles, că nu a fost agreată absolut niciodată de americani. Dar, există în Statele Unite și în ziua de azi, ca o mărturie, o bucată de autostradă, de fapt e o autostradă, numărul 19, Interstatalul I-19, care este între Tucson, unde sînt eu acum, și orașul Nogales, oraș de graniță, care, fiind vorba între noi, este cel mai mare port de intrare a produselor agroalimentare dinspre Mexic spre Statele Unite… există autostrada asta care este măsurată în kilometri. Dacă, de exemplu, mergi pe autostradă și spui:
Sînt acum la un hotel care se numește hotelul EDDY, și am fost foarte frapat de faza cînd am luat cheia de la recepție și am intrat în cameră. Este brodată pe lenjeria patului sigla hotelului, ceea ce văd pentru prima dată după atîția amar de ani și atîtea șederi la hoteluri. M-am dus la recepție ca să mai întreb una alta și să aflu, printre altele, care-i chestia cu EDDY? Și mi-a zis domnișoara de la recepție:
. E vorba de un mare industriaș din statul Montana, care a fost, printre altele, și în domeniul hotelier. Dar, el marea avere și-a făcut-o în domeniul panificației. A fost și un foarte bun, un foarte cunoscut filantrop în orașul Elena, Helen, din Montana, a făcut acolo și un colegiu, mă rog, sînt mai multe. A murit în 1972 la vîrsta de 86 de ani, dacă nu mă înșel din ce am apucat eu să citesc. Este un hotel de nivel un pic peste mediu. Dar, ți-am zis, foarte plăcut, m-am dus pe afară, am făcut niște fotografii, cactuși frumoși, foarte îngrijiți, au și stații de încărcare a vehiculelor electrice, parcarea foarte îngrijită, piscină afară, piscină cu apă sărată”.
Sursa: https://www.jupanu.ro/actualitate/lame-antilope-cactusi-si-broderii-40183