Decenii la rând, Estul și Nord-Estul României au fost tratate în capitală drept periferii, bune doar de mințit și cules voturi. Exodul forței de muncă a devenit simplă statistică iar lipsa infrastructurii a fost explicată prin „nu sunt bani”, „nu se justifică” sau „e departe”. În realitate, distanța nu a fost vreodată una geografică, ci întotdeauna politică. Nu mai contează că de vină au fost politrucii, care au slugărit în București în interes propriu, sau localnicii, incapabili să pună presiune pe liderii vremelnici. Contează doar faptele. Iar acestea descriu o realitate înfiorătoare.
Au trebuit să treacă 35 ani, dintre care ultimii patru cu război în vecini, până când Europa – și, prin recul, administrația de pe Dâmbovița – să realizeze importanța graniței de Est a țării și a Uniunii Europene. Recent, a fost anunțată aderarea României la programul european EastInvest, care pune la dispoziție aproximativ 20 de miliarde de euro pentru logistică, energie și digitalizarea zonei. Adică exact coloana vertebrală a unei economii moderne.
Pe acest fond, proiectele de infrastructură rutieră din nord-estul țării capătă o altă dimensiune. Autostrada A8 avansează cu pași concreți. Toate cele patru tronsoane dintre Pașcani și granița cu Republica Moldova sunt în proceduri de licitație, cu contracte care urmează să fie semnate în prima jumătate a anului 2026. Totodată, podul peste Prut de la Ungheni este deja în construcție, cu termen de finalizare în toamna lui 2026. Este, în sfârșit, o conexiune economică puternică între România și Republica Moldova, că de simboluri și slogane suntem sătui.
Drumul expres Suceava–Siret vine să confirme logica aceasta. Finanțat tot prin SAFE, cei 55,7 km de drum rapid au rol civil și militar deopotrivă și asigură conectivitatea directă cu infrastructura Ucrainei – câștigătorul lotului 3 va moderniza inclusiv 15 km de drum național pe teritoriul ucrainean. Contractele trebuie semnate cel târziu în mai 2026.
Există însă o ecuație pe care entuziasmul anunțurilor o omit: Botoșani. Drumul expres Suceava–Botoșani, de 19,8 km, există ca proiect în actele CNAIR și beneficiază de cofinanțare prin Programul de Transport 2021–2027. Studiile de teren trebuiau să fi fost finalizate de mult timp. Traseul a fost avizat acum un an. Anul trecut consilierii județeni din Botoșani au cerut public lămuriri despre stadiul documentației iar șeful administrației județene recunoștea probleme legate de traseu și de costurile ridicate prin zona împădurită. Cu alte cuvinte, un proiect aflat teoretic în pregătire avansată, tergiversat de birocrație, dispute de competență și, poate, de lipsa presiunii politice necesare.
Tocmai aici e miza reală. Dacă drumul expres Suceava–Siret se construiește în calendarul propus, dacă A7 ajunge la Pașcani în 2026 și dacă A8 leagă Iașul de granița moldovenească până în 2030, nord-estul României va avea, pentru prima dată, o coloană vertebrală rutieră funcțională. Dar județul Botoșani – cu peste 400.000 de locuitori – riscă să rămână și de această dată conectat la această rețea doar printr-un drum județean, privind de la distanță la un boom economic la care contribuie prin forță de muncă dar de pe urma căruia nu culege beneficiile.
Drumul expres Suceava–Botoșani nu e grandios ca scară – 20 kilometri și câteva sute de milioane de euro – dar este decisiv pentru că județul să nu mai exporte doar oameni. Momentul actual este o rară aliniere de factori: fonduri europene consistente, presiune geopolitică, interes strategic pentru frontiera de est. Astfel de momente nu durează. Ele nu se repetă la fiecare exercițiu bugetar. Dacă drumul Suceava–Botoșani se construiește acum, județul intră în noua geografie economică a Estului. Dacă nu, fereastra de oportunitate se închide pentru încă o generație.
Sursa: https://www.monitorulbt.ro/editorial/2026/02/23/fereastra-de-oportunitate-virgil-cosma-jurnalist/