Sfântul Mucenic Agapie și cei șapte mucenici au rămas în istorie ca exemple de curaj și devotament religios, fiind martirizați în timpul împăratului Dioclețian, între anii 284-305.
Potrivit surselor bisericești, Agapie era originar din Gaza, Timolau provenea din Pont, cei doi Dionisie din Tripole (Fenicia), Romil era diacon al bisericii din Diospoli, iar Plisiu și cei doi Alexandru erau din Egipt.
Dintre acești opt mucenici, doar Agapie primise botezul prin afundare în apă, ceilalți fiind botezați prin sângele martiriului lor. Aceștia au fost impresionați de tăria cu care creștinii îndurau chinurile pentru credință și, din proprie inițiativă, s-au prezentat în fața autorităților, declarându-și credința creștină.
Li s-a alăturat și Agapie, care deja suferise pentru credință. Toți au fost condamnați la moarte prin decapitare în anul 303.
Condamnarea la moarte a martirilor
Povestea acestor martiri este evocată anual în bisericile din Botoșani, Iași, Suceava și Vaslui, fiind un moment de reflecție pentru credincioși asupra valorilor de curaj și solidaritate.
În această perioadă, preoții din parohiile locale amintesc credincioșilor despre importanța mărturisirii credinței, indiferent de contextul social sau politic.„Mucenicii au dobândit cununile nestricăciunii de la Dumnezeu, fiind exemple vii pentru noi toți”, se arată în troparul dedicat lor.
Deși nu există evenimente publice majore dedicate acestor sfinți în județul Botoșani, povestea lor rămâne prezentă în slujbele religioase și în conștiința comunității locale, oferind un model de tărie sufletească și credință neclintită.