Un enoriaș sucevean revoltat de modul în care se fac canonizările l-a interpelat pe arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Calinic. ”Nu v-am mai scris de mult timp, însă am urmărit recent pe rețelele de socializare o discuție mai aprinsă legată de …, care a trecut la Domnul în anii ’60, în închisoare, ca martiră/muceniță. Cu toate acestea, se vehiculează ideea că Biserica Ortodoxă Română nu a dorit canonizarea ei pentru a nu-i supăra pe reprezentanții … și pe domnul …Vă întreb și vă rog să-mi răspundeți cu sinceritate: de când Biserica Ortodoxă stă cu capul plecat în fața unui om sau a unei instituții? Ne canonizăm sfinții în funcție de voința politică a unora sau pentru a nu-i supăra pe alții? De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă a stat cu demnitate și nu a făcut niciun pas înapoi în fața marilor prigonitori, precum Nero sau Dioclețian. Martirii au fost măcelăriți, dar nu s-au dezis de credință. Iar noi, astăzi, ne canonizăm sfinții în funcție de ce spun unii străini de neam și de credință? Ce ne privește pe noi ce viață a avut un sfânt înainte de a ajunge la sfințenie? Dacă Dumnezeu l-a proslăvit, cine suntem noi să ne împotrivim? Când va reveni Biserica la demnitatea de odinioară, care nu făcea niciun compromis în fața nimănui, nici măcar în fața împăratului lumesc, indiferent de consecințe? Am uitat, oare, că Hristos este Stăpânul, și nu o instituție străină de neam și de credință? Când se va termina cu această plecăciune slugarnică și necreștină în fața „cezarului”?, a scris enoriașul.
”Vă asigur ca persoanele cu viață sfântă sunt în atenția Sfântului Sinod. Numai că aceste canonizări trebuie făcute cu foarte multă așezare duhovnicească și nicidecum sub presiunea maselor”, a răspuns IPS Calinic.