Una dintre soluţiile pe care le propunem esteciteşte o carte! Pare un îndemn banal, dar lectura este esenţială în dezvoltarea intelectului şi personalităţii unui copil, îl fereşte de teama iscată de singurătate şi abandon, fiindcă cititorul este permanent însoţit de personajele din povestire, îi deschide orizontul şi mintea, îi îmbogăţeşte vocabularul şi banca de idei, îl ajută să vadă şi prin ochii altora, iar cronicarul Miron Costin spunea, nu fără temei, undeva spre sfârşitul veacului al XVII-lea că,„Că nu ieste alta şi mai frumoasă, şimai de folos în toată viiaţa omului zăbavă, decât cetitul cărţilor”.
Lectura ar trebui să fie remedial, panaceul universal, apoi are şi rol profilactic, de prevenţie şi îi ţine pe copii departe de mediile infracţionale, dar cine să se ocupe de ea, dacă şi dascălii se şcolesc într-o lipsă de lectură strigătoare la cer şi îşi fac temele şi dau examene folosind internetul şi nu biblioteca? Pe baza acestor realităţi şi considerente, citirea unei cărţi ar putea să fie adoptată şi ca măsură educativă neprivativă de libertate pentru infracţiuni cu grad scăzut de periculozitate sau măsură complementară în cadrul altor măsuri mai severe, sub denumirea:citeşte o carte.
Lectura îl împiedică pe copil să se concentreze asupra unor lucruri nefolositoare, potenţial periculoase, îl linişteşte şi îl abate de la gândirea negativă, revanşardă, contrară moralei şi moravurilor din societate, asta însemnând că are şi un rol profilactic, important în prevenţia infracţională. Când citeşte, fără să vrea, copilul se calmează, gândeşte pozitiv, empatizează cu personajele şi îţi însuşeşte câte ceva din experienţa lor, caută soluţii la problemele descrise de autor şi încearcă să modifice finalul povestirii, asta însemnând că se implică, deci gândeşte şi tocmai de asta este nevoie. Copilul îşi pune mintea la contribuţie, devine într-un fel participant la acţiune şi în tot acest timp este înconjurat doar de personaje, care mai mult ca sigur nu vor avea o influenţă negativă asupra lui, ca interlopii din cartier sau banda în care ar putea să se înscrie. Cu siguranţă, nu devine imediat înţelept, dar în timp dobândeşte câteva cunoştinţe, o anume încredere în sine, sentimentul că a mai întâlnit o situaţie asemănătoare, deci nu se află în necunoscut, nu se sperie de potenţiale consecinţe despre care nu are niciun fel de cunoştinţe şi nici nu ştie cum să le evite.
El îşi poate alege un model de viaţă, un erou din care să se inspire, fără să fie pus la încercare sau să-l atragă la activităţi riscante sau infracţionale, în contradicţie cu normele de normalitate în care a trăit. Personajele din carte nu-l învaţă să fugă de răspundere când greşeşte şi nici nu-i propun să urmeze o cale greşită, fiindcă în toate scrierile literare binele învinge de fiecare dată, iar răul plăteşte şi suportă consecinţele acţiunilor negative.
Lectura nu se face haotic şi nici sporadic, ci programat şi sistematic, iar ofiţerul de probaţiune ar trebui să alcătuiască o listă cu cărţile care trebuie citite, termenele şi modul cum poate fi verificat minorul dacă s-a achitat de obligaţia lecturii, stabilind cu acesta inclusiv un calendar de desfăşurare a acestei activităţi.
Măsura educativăciteşte o carte a fost experimentată, având ca participanţi copii din mediul rural cu vârsta cuprinsă între 12 şi 16 ani, a căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Aceştia au primit spre lectură cărţi de proză scrise de un anume autor simpatizat de ei, apoi au fost invitaţi să participe la sesiuni de dezbateri literare, unde propuneau soluţii alternative de final pentru diverse povestiri şi destin de personaje, fiind premiaţi în funcţie de originalitatea gândirii. S-a observat că toţi participanţii au manifestat interes faţă de proiect, au dorit să fie continuat şi s-au arătat deschişi la iniţiative culturale în care aveau ocazia să se afirme şi să obţină o recunoaştere publică minimă.
Pornind de la acest experiment modest, lectura unor cărţi poate fi folosită şi ca măsură educativă, fie de sine stătătoare, fie complementară altor măsuri educative neprivative de libertate, se aplică numai cu acordul minorului, sub supravegherea părintelui sau a persoanei căreia îi este atribuită răspunderea părintească şi este verificată prin examinare de ofiţerul de probaţiune. Lista cărţilor pe care le va citi infractorul juvenil va fi stabilită de un specialist în psihologia copiilor, la fel şi graficul cu termenele de lectură, iar examinarea se va face după un chestionar cu întrebări din care se va putea afla preferinţele copilului pentru un anume personaj, acţiune, finalitate de povestire, fapt ce va facilita cunoaşterea caracterului acestuia.
Aplicarea măsurii educative neprivative de libertateciteşte o carte , ca alternativă la măsurile privative de libertate, poate fi deosebit de eficientă dacă este gândită şi administrată corect, iar cărţile selectate au suficient impact emoţional la copiii predispuşi sau implicaţi într-un comportament deviant. De asemenea, va juca un rol major în prevenţia infracţională, dacă reuşeşte să atragă minorii care se afla sub influenţa unui anturaj toxic sau a unor infractori şi au tendinţe de a săvârşi fapte sancţionate de legea penală.
Pentru infractorul minor, măsura educativă neprivativă de libertateciteşte o carte este mai puţin traumatizantă şi stresantă decât una privativă de libertate, este uşor de realizat şi nu necesită o logistică specială, îl fereşte de oprobiul public, ajută şi facilitează reintegrarea lui în societate şi în acelaşi timp, îi dezvoltă şi îi modelează psihicul, caracterul şi gândirea.
Măsura educativă neprivativă de libertate „citeşte o carte” ar trebui să fie aplicată la toate infracţiunile comise de minori, chiar şi la cele care prezintă un grad de gravitate scăzut, pentru că ajută la deschiderea minţii, facilitează crearea unui orizont cultural, grăbeşte emanciparea tinerilor şi le oferă o viziune nouă asupra vieţii. Lectura te îmbogăţeşte spiritual, iar infractorii juvenili au nevoie de acest panaceu şi instrument de reeducare. ()
ANDREEA CHIFAN