Oricum ai da-o, dacă greşeşti, ori repari, ori plăteşti. Ăsta-i destinul slujbaşului de rând: să lucreze cu stresul de a nu greşi!
În anul acesta „cu onoare” am aflat că la stresul de mai sus se mai adaugă unul: să nu greşească vreun judecător în ţara asta!
De ce?! Fiindcă ei nu plătesc pentru greşelile lor; tot eu trebuie să plătesc! Indirect, prin bugetul de stat!
Ce s-a întâmplat?! În 1992 am cumpărat, cu acte notariale, un teren în satul Sf. Ilie şi nu l-am putut folosi nici măcar o zi. Instanţele i-au pedepsit pe cei ce mă împiedicau a-mi folosi terenul. Le-au dat câte o amendă şi i-au condamnat la închisoare, cu suspendare, încurajându-i, în acest mod, să nu respecte legea.
Dacă tot n-au păţit mare lucru, s-au apucat şi de construit o casă pe terenul familiei mele! Au pornit şi s-a ajuns la demolare de trei ori!
Ultima dată (în 2002) am solicitat instanţei să-i oblige pe vinovaţi a-mi plăti 20 milioane de lei vechi cu titlu de daune morale, cerând a dovedi suferinţa familiei mele cu doi martori (dintr-o listă de patru); vecini sau prieteni care cunoşteau foarte bine prin ce trecem.
Judecătoria Suceava (judecător Sas Laura) a motivat, prin Sentinţa Penală nr. 61/23.01.2004, că „daunele morale nu pot fi dovedite cu martori”. Acelaşi lucru l-au susţinut şi următoarele instanţe, respectiv Tribunalul Suceava – Secţia Penală (Decizia nr. 257/22.03.2004, judecători Brumă Iuliana şi Cojocariu Schiopu Demetriad) şi Curtea de Apel Suceava – Secţia Penală (Decizia nr. 372/24.05.2004, judecători Curcă Aurel, Tuduruţă Maria şi Motan Traian).
Am considerat că mi s-a făcut o nedreptate şi aşa s-a şi dovedit; Curtea Europeană a Drepturilor Omului (7 judecători, din care unul român – Corneliu Bîrsan) în unanimitate, prin hotărârea din 27.05.2010 (rămasă definitivă la 27.08.2010, prin neapelare), pronunţată în dosarul nr. 44476/04, a reţinut că nu am avut parte de un proces corect (violarea articolului 6, al.1, al Convenţiei şi articolului 1 al Protocolului Convenţiei) şi România, adică dumneata, stimate cititorule, şi restul populaţiei acestei ţări, mi-aţi plătit 5.000 (cinci mii) de euro!
Oare nu-i un stres suplimentar când te gândeşti că trebuie să plăteşti pentru greşelile unor judecători care sunt, cumva, deasupra legii?! Ei, dacă greşesc, nu plătesc; tot noi plătim!
…Şi plătim nu numai pentru această cauză, ci pentru toate cauzele pe care România le pierde la Curtea Europeană a Drepturilor Omului!… Vreo câteva milioane de euro pe an! Un mizilic!
CONSTANTIN PAPUC
Sursa: https://www.crainou.ro/2026/02/03/cine-plateste-greselile-judecatorilor-2/