Cei deprinşi să vieţuiască neîncetat cu cugetul la Dumnezeu văd singuri ce urmări mântuitoare apar în sufletele lor din aceasta. Desigur,pomenirea lui Dumnezeu se cade a fi însoţită de frica lui Dumnezeu şi de simţământul cucerniciei. Numai astfel se nasc stări mântuitoare care suie către Dumnezeu.
Pentru a dobândi obiceiul de a cugeta la Dumnezeu, după sfatul Sfinţilor Părinţi, trebuie ca în fiecare zi să citim măcar puţin din cuvântul lui Dumnezeu, mai cu seamă dinNoul Legământ şi din, precum şi să ne deprindem zi de zi în aşa-numitaRugăciune a lui Iisus.
Să spunem măcar de 100 de ori: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul! ”. Fireşte, această rugăciune ne va aduce bucurie, cu roade ale harului, dacă o rostim nu mecanic, ci cu evlavie şi stare de rugăciune.
(Arhimandritul Serafim Alexiev ,Viaţa duhovnicească a creştinului ortodox , traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, Bucureşti, 2010, p. 26)
Sursa: https://www.crainou.ro/2026/02/03/ne-vorbesc-parintii-bisericii-533/